Nunta vs referendum

Dupa ce s-au tiganit ca la usa cortului si s-au facut ca trec guvernul, s-au pupat, si-au dat mana si l-au suspendat pe Baselu. Dupa cum spuneam intr-un post anterior, foarte bine, exercitiu profund democratic si perfect legal. Acuma urma sa stabileasca data referendumului. Si turma de vite a trecut la pascut, ca sa aiba ce sa rumege in timp ce se gandesc la data. Nu pun ei referendum-ul prea repede, ca tre sa mai treaca niste legi, sa se mai invarta niste chestii pana sa se reintoarca Zorro de Romania la locul lui. Si se gandesc ei, ca tocmai 19 mai ar fi o data potrivita pentru ca romanii sa se prezinte la vot si sa il reinscauneze pe marinar(caci asta o sa se intample). Toate bune si frumoase. Numa ca pe mine ma cam doare chestia asta. De ce? Ei bine, pe 19 mai intentionam sa ma marit. Nu ca nu s-ar putea, ca doar tara asta nu sta intr-un referendum. Mai trist e atunci cand in sala pe care ti-ai programat-o tu pentru fericitul eveniment, exista toate sansele sa se incropeasca o sectie de votare. Asa ca ieri la ora 2, cand a aparut anuntul, am intrat intr-o panica generala, si am pus un intreg oras in miscare, cu scopul de a afla daca se mai poate. Nu stim inca daca se poate, dar daca o fi sa se poata, o sa fiu o tanara privilegiata. In ziua respectiva o sa zic 3 de "da". Si primul o sa fie raspunsul la intrebarea "Sunteti de acord cu demiterea Presedintelui Romaniei?". Promit ca in momentul in care ies pe usa, nu ma duc direct la primarie. Ma opresc la sectia de votare si pun stampila. E dreptul meu sa votez si o sa o fac, chiar daca sunt imbracata in rochie de mireasa si o sa apar la stirile de la ora 5. Iar daca nu se poate sa facem nunta in ziua respectiva, o sa zic un singur "da", si o sa ma intorc acasa trista si suparata, dar cu votul dat. Tot o sa zic macar un "da" in ziua respectiva.....