Scad salariile bugetarilor cu 25% si pensiile cu 15%

[Atenţie! Urmează un articol lung.]

E oficial. Am sfeclit-o. E groasă rău. Am bulit-o.

Dacă pentru a deduce toate implicaţiile economice pe care dispariţia a miliarde de euro din consumul populaţiei le va produce, ai nevoie de puţin discernământ şi ceva cunoştinţe elementare de macroeconomie, orice om simplu şi cu capul pe umeri îşi poate da seama că situaţia e gravă. Fie şi din simplul motiv că în ultimii 20 de ani niciun om politic (cu atât mai puţin preşedinte sau premier) nu a avut tupeul să pomenească despre scăderea pensiilor sau a salariilor bugetarilor.

Asta pentru că "pensie" este un cuvânt sfânt. El nu poate fi asociat never ever, nici măcar în şoaptă, cu "scădere" sau "diminuare". Pentru că pensionarii sunt bazinul electoral cel mai uşor de mobilizat/fidelizat într-o ţară în care absenteismul politic a tot crescut. La fel şi cu bugetarii, un alt bazin electoral legat ombilical de politicienii care promit salarii mai mari, cunoscut fiind gradul exagerat al politizării/nepotismului ce caracterizează aparatul bugetar.

Indiferent că vorbim de profesori, de doctori, de funcţionari publici, militari sau poliţişti, toate funcţiile mai mari sau mai mici, în România se obţin printr-o "pilă". "Pilă" care cunoaşte pe cineva. Sau "pilă" care este chiar acel cineva (director de instituţie, de agenţie, de direcţie, etc). Iar acest cineva este în relaţii cu un politician. Sau acest cineva este chiar el membru al unui partid politic ce poate înlesni intrarea în sistem a unui nou-venit sau urcuşul în ierarhie al unui membru al sistemului. Poate pentru militari şi poliţişti situaţia este
diferită, însă întotdeauna un cineva, ataşat politic unui partid, îţi poate face viaţa mai uşoară. Ştiu despre ce vorbesc, am nenumărate exemple "pe ţeavă" trăite pe proprie piele de către mine sau apropiaţi mie. [For the record: deţin una nevastă profesor, una soră medic, una mamă cadru nedidactic bugetar, una bucată tată pensionar].

Îmi pare rău pentru cei care nu cunosc despre ce am scris mai sus. Sunt invitaţi să părăsească incinta. Cazul Cătălin Voicu nu vine decât să întărească tabloul şi să-l deseneze într-o notă paroxistică.

Am văzut ce înseamnă pentru mine "criza economică" şi reducerea salariilor şi pensiilor.

Singurul lucru care mă mai amuză în tot acest iureş de decizii este felul în care presa prezintă situaţia. Şi mă amuză teribil pentru că sunt un avid consumator de presă. Ceea ce în zilele noastre nu e tocmai sănătos pentru inimă şi cap. Poate fi amuzant atunci când, dincolo de gravitatea faptelor, desluşeşti taberele.

Vă invit să faceţi un exerciţiu sincer de discernământ şi să descifraţi în cheia apartenenţei la o tabără sau alta următoarele titluri din presa vremii.

• "Băsescu pune statul la slăbit. Salariile, pensiile, ajutorul de şomaj vor scădea" - evz.ro

• "Statul intră în terapie de şoc"- romanialibera.ro

• "Traian Basescu: TVA si cota unica raman neschimbate. Fondul de salarii pentru bugetari scade cu 25%, fondul de pensii se micsoreaza cu 15% de la 1 iunie" - hotnews.ro

•  "Apocalipsa lui Traian: salarii tăiate cu 25%, pensii mai mici cu 15%" - jurnalul.ro

• "Traian Băsescu: Am încredere că vom reuşi. Scad salariile cu 25%, pensiile cu 15%. Boc nu scade" - gandul.info 

• "TVA şi cota unică - salvate, bugetarii - sacrificaţi" - adevarul.ro

• "Votat în 2009 pentru promisiuni grase, Băsescu vesteşte BocAlipsa" - cotidianul.ro

Acuma, sincer, EVZ şi România Liberă chiar mă cred prost. Însă, din păcate, nici barca cealaltă nu e mai brează pentru că pe fondul unor asemenea articole (vezi Jurnalul Naţional sau Cotidianul), multor români rupţi de criză un Corneliu Vadim Tudor le cam trage cu ochiul. Am crezut că hotnews sare din barcă şi va încerca să înoate singur când am citit titlul şi articolul de pe site. Apoi a venit Tapalaga şi mi-a amintit că oamenii au barca lor şi se simt bine în ea. Să fie sănătoşi.

Concluzia mea: ascultaţi ce spune şi ce poziţie adoptă Mugur Isărescu. Live. Nu în comentariile altor personaje, indiferent de barca în care înoată. Este probabil singurul om care ştie, vorba clujeanului, "la cât îi ceasul".