Aventuri in Cluj

Pentru astăzi am pregătită o porţie de puţin Cluj Napoca. Straşnicul "oraş de pe Someş".

1.Povestea începe duminică după masă. Am participat şi eu la meciul CFR-ului cu Poli Timişoara. Meci frumos, păcat de galerie. Şi de stadion. Stăteau oamenii ăia din tribună ca acasă la plasma lor din sufragerie! Bine, mai inghesuiţi, dar tot ca acasă se comportau. Adică, eu înţeleg : Clujul este un oraş civilizat şi oamenii sunt de asemenea nişte exemple de conduită civică (tot bla bla-ul cu oraşul universitar - ştiţi voi), dar! Dacă vrei sa stai cuminte şi să ronţăi seminţe, nu veni, frate, pe stadion. Să te împingi pe scări, să-l calci pe cel de lângă tine cu piciorul pe cap să te înjuri cu jandarmii că tu vrei să ţii locurile alea patru din stanga ta şi alea trei din dreapta ta pentru prietenii tăi imaginari. Şi pe tot parcursul meciului să nu zbieri şi tu ca tot omul: Hai CFR, M%¤e Poli, sau alte alea. Nu mai mergeţi oameni buni pe stadion dacă nu strigaţi nimic!

2. Pentru că în bulucul creat după meci, când toţi se grăbeau să ajungă acasă, mi-am agăţat pantalonii în ceva pe stadion(România e tot România), ieri am mers în piaţă să-mi cumpăr alţii. În piaţa Mărăşti, mai exact. E acolo o tanti, care are un magazin de blugi, i-am probat, mi-au plăcut şi în 20 de minute mi i-a şi ajustat. Totul inclus în preţ. Încolo am mers cu taxi că era târziu şi mă grăbeam. Înspre casă am mers cu troleibuzul. Pe legea mea, şoferii de troleibuz din Cluj Napoca sunt retardaţi rău de tot. Ăsta pe care l-am prins eu ieri, era un mic Schumacher şi credea că traseul liniei 6 e Silverstone-ul lui personal. Ce-i pasă lui că stă nepăsător şi rece acolo în cabina lui de troleibuz şi face din volan ce vrea el! Sunt convins că atunci când m-am dat jos din mijlocul de agitat stomace în comun i-am zărit un zâmbet în colţul gurii. Se distra pe seama mea şi a celorlalţi nefericiţi companioni de călătorie! Bestia!